Cu cele 18 specii si subspecii din fauna noastra, soarecii alcatuiesc un grup de rozatoare bine reprezentat, raspindit pe intreg cuprinsul tarii, in cele mai diferite medii de viata.

SOARECE BERC
Este unul dintre cei mai raspinditi soareci de la noi, de la ses pina in zona montana. Corpul are lungimea de 8-12 cm, iar coada numai 2,5-3,5 cm, de unde si denumirea sa. Picioarele sint scurte, iar greu­tatea corpului oscileaza intre 16 si 60 g. Blana este de culoare cafeniu inchis. in anii secetosi patrunde deopotriva in paduri, in poiene si in locuri mlastinoase. in zona de munte cauta terenurile deschise, cu sol lipsit de pietris, cu vegetatie ierboasa abundenta. Este foarte prolific, reproducindu-se tot timpul anului, cu cite 9-13 fatari de cite 4-8 pui fiecare. Durata de viata este scurta, de circa un an. in unii ani, prin invaziile pe care le face, produce mari daune in culturi. Traieste in colonii mari, ajungind la 12 000 indivizi la hectar, mai ales in lucerniere. Colo­niile au adevarate retele de galerii, cu numeroase iesiri. in perioadele de recesiune, dintre invazii, traieste izolat. Este vinat foarte intens de rapi­toarele de zi si de noapte.
Denumirea stiintifica este Microtus arvalis Levis, Miller, 1908.

SOARECE DE CASA
Corpul are lungimea de 7 -10 cm, iar coada, egala cu aceea a corpu­lui, este formata din 150-200 inele. Botul este scurt, ochii mici, vibrizele lungi, iar membrele posterioare mai scurte decit cele anterioare, ceea ce constituie un element caracteristic. Incisivii de pe maxilarul superior au marginea dantelata. Degetele au unghii subtiri si fragile. Greutatea corpului este cuprinsa intre 10 si 20 g. Culoarea blanii este gri-bruna, pe intreg corpul, dar pe partea ventrala are reflexe galbui. Este foarte raspindit in toata tara, de la cimpie pina in golul de munte, dar mai ales . pe linga locuinte, in timpul iernii. Vara cauta terenurile necultivate, fiind deopotriva gasit in parcuri si gradini. isi sapa singur galerii simple, aproape de suprafata solului. De obicei, este mai activ in timpul noptii, dar adesea poate fi vazut si ziua. Perioada de reproducere dureaza tot anul, inclusiv iarna, la indivizii care s-au strecurat in locuinte si asezari omenesti. Dupa o gestatie scurta, de numai 19-20 zile, femela fata 4-8 pui, care la doua saptamini devin independenti si la 6 saptamini maturi din punct de vedere sexual. in general, in decursul unui an se produc 6-10 fatari, astfel ca, adaugind si puii rezultati din reproducerea primelor generatii, avem imaginea deosebitei sale prolificitati. Cuibul de fatare este bine captusit si adapostit. Traieste in perechi, aparlndu-si cu indirjire teritoriul. in acest s-op secreta printr-o glanda perianala, un lichid cu miros caracteristic. Durata medie a vietii este scurta, de un an pina la un an si jumatate. Se catara cu usurinta si inoata bine, la nevoie. Se hraneste cu seminte de cereale si plante industriale, ali­mente gasite in locuinte, producind daune. Experientele facute cu acest soarece au demonstrat existenta unui simt de orientare deosebit de pro­nuntat. Astfel, dutind citeva exemplare la distante variabile, cuprinse intre 500 si 1 000 m de la cuib, dupa scurt timp soarecii se Intorc toti la cuib. intr-o alta experienta au fost introdusi soareci in cuiburi subterane departate de cuiburile proprii care aveau mai multe galerii si mai multe iesiri. Fara ezitari soarecii au ales iesirea in directiile orientate spre cui­burile lor.
Denumirea stiintifica este Mus nuiscidus iruisculius, Linne, 1758. Alte denumiri stiintifice, azi iesite din uz, sint urmatoarele: Mus spicilegus, Mus muralis, Mus faeroensis.
Numiri straine: engl. house menise; fr. sourisgrise; germ. Hausmaus; it. topolino casalino; sp. raion casero.

SOARECELE DE CAMPIE

Are corpul mai robust decit cel al soarecelui de casa, cu lungimea de 9-13 cm, coada este relativ scurta, avind doar 2,5 -4,5 cm. De asemenea, picioarele sint scurte, de numai 1.5 -2 cm lungime. Greuta­tea corpului este cuprinsa intre 16 si 62 g. Urechile sint parcase, mici si largi, cu o dunga de peri care coboara de pe crestet spre pavilion. Cu­loarea blanii este cafenie bruna pe partea dorsala si alba cenusie cu nuante galbui pe partea ventrala. intre cele doua zone de culoare nu exista o delimitare clara. Blana pare permanent zbirlita, fiind ccnvti-tuita din peri aspri. Coada este colorata la Cel cu restul corpului. in drep­tul ochilor, botul pre/.inta un bombament caracteristic. La noi are o raspindire limitata, in nord-vestul Transilvaniei, traind in locuri umede1 si umbrite. isi construieste un cuib ca un ghem, ascuns intr-un desis de ierburi. Galeria de acces la cuib, si cuibul, sint situate intotdeauna in locuri uscate. Se hraneste cu ierburi si diverse seminte. Se reproduc^ tot anul, soricioaica avind 9-13 fatari cu cite 4-8 pui fiecare, deci este foarte prolific, pentru a compensa durata mica de viata, de circa un an. Este vinat de vulpe, dihor si pasarile rapitoare de noapte. Nu este daunator. Se mai numeste soarece de pamint.
Denumirea stiintifica uzuala este Microlus a«rcslis grpgarins, Linne, 1766, iar denumirile stiintifice iesite din uz sint; Microtus hirtus si Mi­crolus lax’crnedii.
Numiri straine: engl. shorl, iuilcd voie; germ. Erdniuiis; ii. campag-nolo agrrsio; sp. topillo agreste.

SOARECE DE CIMP
Are corpul cu lungimea de 9 – 13 cm, coada de 3 – 4 cm si greutatea de 14-51 g. Culoarea blanii este cafenie-bruna pe partea dorsala si cenusie pe partea ventrala. Urechile sint putin paroase, iar fata lor interna este fara par. Este o subspecie endemica, semnalat numai in Transilvania, in zona Hategului. Nu este un animal sociabil, fiecare individ avind teritoriul sau. Are o mare prolificitate cu G-8 fatari pe an, cite 5 – 7 pui, gestatia fiind scurta, iar maturitatea sexuala reali-zindu-se repede. Se hraneste cu ierburi si seminte. isi sapa galerii super­ficiale lungi de citiva metri, care au un cuib de iernare si o camera de provizii. Se deplaseaza rapid cu burta aproape lipita de pamint, oprin-du-se des si ridieindu-se pe picioarele dinapoi. Avind o activitate pre­ponderent crepusculara este vinat mai ales de pasarile rapitoare de noapte. in evolutia efectivelor acestei subspecii, a fost observat fenomenul ciclic de invazie, la 3-4 ani, urmata de recesiune.
Denumirea stiintifica este Microtus arvalis angularis, Miller, 1908, iar denumirile stiintifice iesite azi din uz sint: Microtus orcandensis si
Microlus sarnius.
Numiri straine: engl. orkney voie; ir. campagnol des champs; germ. Feldmaus; it. Campagnolo comune; sp. topiltio carnpcsino.

SOARECE GULERAT
Se numeste astfel, deoarece la git are o pata de culoare galbena, asemanatoare unui guler. Corpul are lungimea de 8 – 13 cm. Coada depa­seste lungimea corpului, avind 9-14 cm si este formata din 170 – 240 inele solzoase. Labele sint lungi, urechile sint paroase si mari. Greutatea corpului este cuprinsa intre 22 si 48 g. Blana este de culoare bruna pe partea dorsala, in contrast net cu culoarea alba de pe partea ventrala. Este raspindit in toata tara, mai ales din zona padurilor de stejar pina in cea a padurilor de rasinoase. isi desfasoara activitatea exclusiv in timpul noptii si duce o viata singuratica. Nu isi sapa galerii, ci isi cauta adapostul sub radacini, in mici vizuini parasite, in diverse crapaturi si scorburi unde isi stringe provizii. De pilda, intr-o astfel de “camara” au fost gasite 5 kg de ghinda depozitate pentru iarna. Se hraneste cu seminte si fructe de orice fel, astfel ineit poate fi intilnit si in depozitele de fructe, mai ales in timpul iernii. Scoate mai multe rinduri de pui, cite 3 -5 la fiecare fatare. Intra intr-o proportie mare in lista de hrana a multor specii de rapitoare. Este considerat daunator si cel mai frecvent rozator din padurile noastre.
Denumirea stiintifica actuala este Apodemus flavicollis flavirollis, Melchior, 1834, iar denumirile stiintifice, astazi nefolosite, sint: Sylvac-mus fhwirollis si Sylvaernus tauricus.
Numiri straine: engl. yellow-ncchcd mouse; fr. mulot u collicr; germ. Gelbhahmaus; it. lopo collogialo; sp. raton Iconado. SOARECE DE MISUNA Are lungimea corpului de 7-10 cm coada, fiind egala cu corpul, este alcatuita din 150 – 200 inele solzoase. Atinge greutatea de 12-36 g. Are botul subtire cu vibrize lungi si aspre. Culoarea blanii este cenusie pe partea dorsala si alba-galbuie pe partea ventrala. Pe flancurile corpu­lui are o dunga de culoare galbuie, care delimiteaza coloratia spatelui, de cea a abdomenului. Urechile sint scurte, dar largi la baza, cu virful rotunjit. La noi a fost identificat mai intii in Transilvania, iar ulterior in judetele Suceava, Tulcea, Constanta, in unele zone din Muntenia si din, Banat. Altitudinal nu urca peste 750 in. De obicei, traieste in culturi, in plantatii rare si insorite, in poieni. Adesea se stabileste pe linga locu­inte, la sate, iar iarna se strecoara in podurile caselor si in hambare. Prin luna august se reunesc 15-25 exemplare, care desfasoara impreuna o intensa activitate de depozitare a rezervelor alimentare pentru iarna, constituite din seminte de cereale sau de plante salbatice. Aceste depozite au forma unor gramezi, pe care apoi le acopera cu pamint. Sub aceste movile alimentare numite “misune” (de unde si denumirea soarecelui), care ating inaltimea de 0,30-0,70 m, diametrul de 1 – 2 m si care cuprind mari cantitati de seminte, soarecii de misuna isi sapa cuiburile de iernare. Cu cit toamna este mai lunga si fara precipitatii, cu atit mai indelungata este activitatea pentru construirea misunelor. De obicei aceste movile sint inaltate pe miristile ramase dupa recoltarea cerealelor sau in terenurile intelenite din jur. Pe un patrat cu latura de 30 m intr-un cimp cultivat cu ovaz, in Dobrogea, au fost numarate 8-10 astfel de misune. Epoca de reproducere dureaza din aprilie pina in septembrie, avind mai multe generatii de pui, cu 3-5 pui la fiecare fatare. Are activitate cre­pusculara si nocturna, dar adesea este activ si ziua. Este vinat intens de nenumarate rapitoare de zi si de noapte. Consumind mari cantitati de cereale este daunator si trebuie combatut, cu atit mai mult cu cit este si purtatorul unor boli infectioase (tularemia). Efectivele de soareci de misuna prezinta mari fluctuatii, datorita variatiilor factorilor atmosferei si conditiilor de hranire. Se mai numeste soarece de spic si soarece de gradina.
Denumirea stiintifica este Mus musculus spicilegus, Petonyi, 1882.

SOARECE DE PADURE
In tara noastra, in care aceasta specie si-a extins aria de raspindire, devenind frecventa in stepa si silvostepa, denumirea de “soarece de padure” este discutabila, cel putin in cele doua zone. Corpul si coada au aceeasi lungime, de 7 -11 cm, greutatea corpului atingind 22 g. Coada este alcatuita din 120-170 inele solzoase. Urechile sint largi, cu virfurile rotunjite, egale cu jumatate din lungimea capului. Are vibrize lungi si aspre si ochii mari. Blana este de culoare roscata pe partea dorsala si alba-cenusie pe partea ventrala, intre cele doua coloratii existind o demarcatie neta, materializata printr-o banda de culoare galbuie. Pe piept, la nivelul labelor anterioare, are o banda galbena, care nu formeaza un colier ca la soarecele gulerat.
Este unul dintre cele mai raspindite rozatoare de la noi, intilnit in padurile de cimpie si deal pina la 800 m altitudine, in special in cele constituite din stejar si fag. In padurile de conifere este rar. Reamintim ca in ultimul timp s-a raspindit rapid si in zona de stepa si silvostepa. Traieste in familii, fiecare avind un teritoriu propriu, de mica intindere, astfel incat, deoarece teritoriile sint foarte apropiate, poate fi considerat ca traind in colonii. Are activitate preponderent nocturna. Se deplaseaza cu mare iuteala facind salturi caracteristice, destul de mari in raport cu lungimea corpului, ajungind pina la 0,8 m. Se catara cu usurinta si la nevoie inoata bine. Se hraneste cu seminte si fructe forestiere, dar in zona de stepa si silvostepa consuma multe seminte de cereale. isi ame­najeaza cuibul uneori la suprafata, in cuiburi de pasari situate la sol sau aproape de sol, alteori subteran, cu galerii avind doua iesiri, cu un cuib de iernare la adincimea de 0,7 -1,0 m si cu camere de provizii in care aduna pina la 5-7 kg de seminte. Intr-un astfel de cuib au fost gasite 123 ghinde de stejar. Se imperecheaza din luna martie pina in decembrie si, dupa o gestatie de circa 4 saptamini, apar 4-5 pui. Scoate in medie 3 serii de pui pe an. Cuibul de fatare este facut, de obicei, de catre fe­mela, primavara, in subteran, la circa 15-20 cm de la suprafata solului, la capatul unei galerii captusite cu ierburi si avind diametrul de 15 – 20 cm. Este deosebit de frecvent in lista de hrana a rapitoarelor de zi si de noapte. Ca urmare a oscilatiilor conditiilor de hranire, inregistreaza mari fluctuatii de efective. Este considerat daunator datorita consumu­lui mare de seminte agricole si forestiere. Denumirea stiintifica actuala este Apodemus sylvaticus sylvaticus, Linne, 1758, iar denumirile care astazi nu se mai folosesc sint: Mus sylvaticus; Sylvaemus sylvaticus; Apodemus hebridensis; Apodemus hir-tensis; Apodemusi fridariensis.
Numiri straine: engl. Woodmouse, long-tailed, field-mnusc; fr. mulot sylveslre; germ. Waldmaus; it. topo selvalico: sp. raton de campa.

SOARECE MIC DE PADURE
A fost identificat la noi in Transilvania, mai intii in zona de cimpie si ulterior in zona de munte, de catre cercetatorul M. Hamar, in anul 1959. Aceasta specie era cunoscuta numai dintr-o identificare pe teri­toriul R.S. Cehoslovace. Are modul de viata asemanator cu al speciei precedente.
Denumirea stiintifica este Apodemus microps, Kratochvil si Rosicky.

SOARECE PITIC
Este printre cele mai mici mamifere si in mod cert cel mai mic rozator european, in greutate de 5 – 6 g, corpul si coada fiind egale ca lungime, de 5 – 6 cm. Picioarele sint scurte, avind 1,3 – 1,7 cm. Coada, alcatuita din 120 – 150 inele, este prehensila, putind-o folosi la nevoie pentru a se putea agata de ramuri subtiri sau de plante. Ochii si ure­chile sint mici. Blana este de culoare roscata-deschis pe partea dorsala si alba pe partea ventrala, intre cele doua zone de culoare existind o linie clara de demarcatie. Exemplarele mai tinere au o culoare mai cenusie. in Moldova, Muntenia, Transilvania si Banat este o aparitie comuna. In celelalte regiuni ale tarii este rar.
Vara este gasit pe ogoare, in gradini, livezi, poieni, pajisti si liziere de paduri. De asemenea, poate fi intilnit in stufarisuri si pe marginea apelor, unde isi amenajeaza un cuib sferic cu diametrul de circa 10 om. Acesta este construit cu maiestrie, din ierburi, agatat de vegetatia arbus-tiva sau in scorburi. Pentru iarna isi face un cuib mai mare, captusit cu muschi si scame de seminte de plop, in care isi aduna provizii. Se hra­neste cu diferite seminte, dar si cu ierburi, fructe si insecte. Este foarte agil si se poate catara cu usurinta pe tulpinile plantelor. Scoate 2-3 generatii de pui pe an, dupa perioade de gestatie de cite 3 saptamini. 4-6 pui la fiecare fatare. La inceput fara vedere, puii se dezvolta repede si dupa cite va zile ies din cuib. Traieste de obicei in grup, cu exceptia perioadei de reproducere. Are activitate preponderent diurna, dar cir­cula si in timpul noptii. Este vinat de toate rapitoarele de zi si de noapte.
Denumirea stiintifica actuala este Micromys minutus pralrnsis, Ocskay, 1831, iar denumirile azi iesite din uz sint: Micromis minutus, Pallas,” 1771 si Mus minutus, Bielz,’ 1888. Numiri straine: engl. har vest. mouse: fr. rat des moissons. rnt nain; germ. Zwrgmaus: it. lopolino delir, risaie: sp. raion de. las eoseehas.

SOARECE SALTATOR DE STEPA
Atunci cind un soarece are coada mai lunga decit trupul este fara indoiala rezultatul unei adaptari in scopul obtinerii unei utilitati a aces­tui component al corpului.
Asa este cazul si acestui soarece care are corpul cu lungime de 5,5 – 6.8 cm, iar coada de 6,7 – 8,2 cm. Greutatea medie este de 10-12 g. B\ana are o culoare bruna-roscata cu dungi mai inchise, in lungul spi­narii, iar lateral, de o parte si de alta a acestei benzi negricioase, se afla cite o banda galbuie, caracteristica. Pe partea ventrala blana este alburie. La noi este raspindit in Dobrogea, in Transilvania (in jurul Clujului) si in sudul Moldovei. Lipseste in zona de munte si nu a fost identificat in alte regiuni din tara. Prefera suprafetele cu vegetatie ier­boasa deasa. isi desfasoara activitatea mai ales noaptea. Se hraneste, in prin-ipal, cu seminte de cereale si rareori cu insecte. Se catara’foarte Line, ajutindu-se de coada, care tocmai pentru acest motiv’a devenit mai lunga decit corpul. in timpul deplasarii se opreste deseari. Fata de 2-3 ori pe an cite 4-6 pui, dupa perioade de gestatie de circa 3 saptamini. isi face cuib de iernare, captusit cu ierburi, in gauri subte­rane pina la 0,7 m adincime, de la care pleaca galerii ce leaga cuibul cu camere de provizii. Datorita consumului ridicat de seminte de cereale este socotit daunator pentru agricultura. Este unul din putinii soareci care hiberneaza. Denumirea stiintifica uzuala este Sicista subtilis nordmanni, Key-serling si Blarius, 1840, iar vechile denumiri stiintifice, azi iesite din uz, sint: Sicista loriger loriger si Sicista trizona.
Numiri straine: engl. southrrn birch mouse; ir. siciste (sminthe.) des steppes; germ. Str.ppenbirkcnmaus, Streifenmaus.

SOARECE SALTATOR VARGAT DE PADURE
Face parte din aceeasi familie, Zapodidae, ca si specia precedenta. Nu i se prea cunoaste modul de viata.
Denumirea stiintifica uzuala este Sicista subtilis trizona, Peteney, 1882, iar cea nefolosita este Sicista loriger trizona, Calinescu, 1931.

SOARECE SCURMATOR
Lungimea corpului este de 8-12 cm, a cozii de 8 cm, iar greutatea atinge 36 g. Urechile sint scurte, largi la baza si rotunjite la virf, cu fata interna a pavilionului foarte putin paroasa. Culoarea blanii este roscata, intr-o nuanta aprinsa pe spinare si pe fata superioara a cozii. Lateral, pe flancuri, blana are reflexe cenusii. Pe talpa picioarelor poste­rioare, are cite 6 pernite elastice. Aceasta subspecie a fost descrisa pentru prima’ oara dupa o captura facuta la Bustenari-Prahova. Este raspin-dita in Transilvania si Muntenia, in special in zona de munte, dar alti-tudinal numai pina la aproximativ 1 000 m. Traieste in paduri, mai ales in cele cu subarboret, dar adesea patrunde si in locuintele apropiate de padure. Este activ aproape permanent in decursul celor 24 de ore, cu scurte pauze. Inregistreaza o activitate mai intensa la crepuscul si in zori. Se hraneste cu ierburi, mai rar cu insecte, iar in timpul iernii, mai ales cu scoarta puietilor de specii forestiere, sau fructifere, produ-cind daune in culturi si plantatii. isi sapa o retea superficiala de galerii in sol, la adincimea’de 10 – 20 cm, la capatul carora are camerede odihna si pentru provizii. Reteaua de galerii este folosita intens. Se im­perecheaza din aprilie pina in septembrie, avind 4-5 fatan a cite 3-6 pui fiecare. Perioada de gestatie este scurta, de numai 18 zile, iar penoada pina la maturizarea sexuala este, de asemenea, scurta, de circa 4-5 saptamini. Cuibul de fatare este relativ mare, cu diametrul de 20-30 cm, amenajat la adincimea de 30-40 cm. Este un foarte bun alergator si un excelent catarator pina in virful arborilor. La fel ca marea parte a soarecilor, are o durata de viata scurta, de 1 – 2 ani. Figureaza pe lista de hrana a tuturor rapitoarelor de zi si de noapte. Se mai numeste soarece rosu.
Denumirea stiintifica uzuala este Clcthrionomys glareolus istericus, Miller, 1909, iar denumirile care astazi nu se folosesc sint Arvicola gla-reola, Bielz, 1888 si Evotomys glareolus istericus, Vasiliu, 1937 .
Numiri straine: engl. bank voie; fr. campagnolroussatre; germ. Wald-wuhlmans, Rotelmaus; it. campagnolo rossatro; sp. topillo rojo,
Din punct de vedere sistematic face parte din fam. Cricetidae, ala­turi de hirciog, grivani, bizam.

SOARECE SUBPAMINTEAN
Corpul sau are lungimea de 7,5-10,6 cm, fata de care coada, avind 2,5 – 4 cm, este scurta, iar greutatea atinge 25 g. Blana are culoarea ce-nusiu-inchis pe partea dorsala si alburie-cenusie pe partea ventrala, cele doua zone de culoare fiind clar delimitate. Ochii sint foarte mici, cit gamalia de ac, urechile, de asemenea foarte mici, abia se disting din blana si reprezinta un exemplu de organe involuate ca urmare a vietii subterane. Po talpile picioarelor posterioare se afla cite 5 pernite elas­tice. La noi este raspindit in mai toate regiunile din tara, intr-un areal discontinuu, fara a fi numeros. Traieste in paduri, adesea chiar in cele de cimpie, pina in golul de munte (de ex. in Retezat). De asemenea, poate fi gasit si in finetele puternic inierbate, cu o expozitie nordica. Animal gregar, soarecele subpamintean traieste in grupuri separate pe sexe, in afara perioadei de imperechere. Face galerii in retea superficiala dar intinsa, fie in sol, fie in frunzis. Se hraneste cu ierburi si radacini pe care le expune astfel uscarii. Este deosebit de activ tot timpul anului, iar in cursul celor 24 ore, mai mult noaptea. Pentru iarna isi face provizii. Pe vreme ploioasa si pe ninsoare, isi astupa intrarile galeriilor. Este foarte prolific, avind 7-8 fatari pe an cu cite 3-4 pui. Rapitoarele de noapte il vineaza cu intensitate. Este considerat daunator pentru ca distruge plantele, rozindu-le radacinile.
Denumirea stiintifica este Pitymys subterraneus subterranrus, Selys – Longchamps, 1816.
Numiri straine: engl. pine voie; fr. campagnol souterrain; germ. Kleinwuhlamaus Kurzohrmaus; it. topotalpino sotterraneo. in afara speciei precedente, in tara noastra au mai fost identificate urmatoarele subspecii endemice de soareci subpaminteni:

Pitymys subterraneus dacius, Miller, 1908, semnalat printr-un singur exemplar capturat la Gageni-Prahova.
Pitymys subterraneus transsylvanicus, Ehik, 1924. Identificat in muntii Fagaras, la altitudinea de 2 046 m, in apropierea lacului Bilea.
Pitymys subterraneus nyirensis, Ehik, 1930. A fost identificat linga Satu-Mare.
Pitymys subterraneus Klozeli, Ehik, 1924. A fost identificat in Muntii Caliman, la Dragus.
Unii dintre cercetatori pun sub semnul intrebarii existenta acestor ultime subspecii, afirmind ca, de fapt, in Romania exista o singura sub-spejie de soarece subpamintean, Pitymys subterraneus subterraneus.

SOARECE VARGAT DE MESTEACAN
Dintre toti soarecii saritori de la noi (din familia Zapodidae) acesta are talia cea mai mica si coada cea mai lunga. Astfel, corpul are lungimea de 5-7 cm si coada de 7 – 10 cm, fiind cilindrica in sectiune. Greutatea corpului este cuprinsa intre 6 si 12 g. Culoarea blanii pe partea dorsala este bruna-galbuie, cu o dunga neagra longitudinala, de la bot pina la coada. Pe partea ventrala, blana are culoarea alba-galbuie-cenusie, fara ca intre coloratia dorsala si cea ventrala sa existe o demarcatie neta.
La noi este o specie rara, descoperita recent (in anul 1961) in Muntii Bucegi, la 2 000 m altitudine. A mai fost semnalat linga Cluj.
Este mai activ in timpul noptii. Excelent catarator, se foloseste si de coada care este semiprehensila. Pe sol, cind fuge, tine coada ridicata, in timpul verii, isi construieste un cuib in scorburi sau in declivitati ale solului, pe care il captuseste cu ierburi si muschi si in care se adaposteste ori de cite ori ploua si este vreme racoroasa. Pentru iarna isi amenajeaza un cuib mai profund si mai bine captusit. Si el este unul din rarii soareci care hiberneaza. Parcurge starea de hibernare din luna octombrie pina in luna mai. Se imperecheaza in mai-iunie si, dupa o gestatie de 4-5 saptamini, soricioaica fata 2-6 pui, care se dezvolta incet, vreme de 5 saptamini. De remarcat faptul ca, din acest punct de vedere, (o singura fatare gestatie lunga, dezvoltarea lenta a puilor), se deosebeste de ceilalti soareci. Se hraneste mai mult cu larve si insecte adulte si mai putin cu seminte si fructe. Durata de viata, de circa 3 ani, este mai mare decit ia ceilalti soareci. Nu este daunator.
Denumirea stiintifica actuala este Sicista betulina, Pallas, 1779, iar denumirile astazi nefolosite sint: Sicista norvegica si Sicista trizona.
Numiri straine: engl. northern birch mouse; fr. siciste des bouleaux, sminthe errant; germ. Waldbirchenmaus.

SOARECE DE ZAPADA
Cu corpul in lungime de 12-14 cm, coada de 7,5-8 cm si cu o greu­tate de pina la 60 g, acest supravietuitor al epocilor glaciare este un urias printre soareci. Urechile, de 2 cm lungime, sint triunghiulare si largi la baza cu virful ascutit, detasindu-se net de blana. Vibrizele sint foarte lungi, avind 3-5 cm. Blana are parul lung si moale, dens si de culoare cenusie-cafenie pe partea dorsala si alba-cenusie pe partea ventrala, fara ca intre cele doua zone sa existe o linie clara de demarcatie. Coada este partial sau total alburie.
La noi in tara se gaseste numai in Transilvania, in zona de munte, intre 600 si 2 000 m altitudine. Animal iubitor de caldura, soarecele de zapada cauta locurile insorite din munti, in grohotisuri, linga stincarii si in pajistile alpine. Este foarte activ noaptea, dar apare si ziua cind este soare si cald. Pe timp rece si umed, sta la adapost in galerii. Acestea au numeroase iesiri, nu sint prea profunde, dar prevazute cu incaperi pentru provizii si pentru cuib. Uneori foloseste pentru adapost gaurile si crapaturile naturale din stinci. Se hraneste cu ierburi alpine. Se impe­recheaza din luna martie pina in august, avind 2-3 fatari pe an, cu 3-7 pui la fiecare fatare. Nu este daunator.
Denumirea stiintifica uzuala este: Microtus nivalis ui pi un, Miller, 1908, iar denumirile astazi nefolosite sint: Chionomys nivalis ulpius, Microtus ulpius, Microtus radnensis si Microtus lebrunii.
Numiri straine: engl. snow voie; fr. campagnol. des neiges; germ. Schnecmaiis; it. un’irola deliu neve; sp. topi Ho de las nicvcs.

 

Tu ce parere ai?

 

Your email address will not be published.


9 − = 7